Daca va gandeati la Ajax-uri si alte prostii, e momentul sa va opriti. Este vorba despre masinile de mai jos, avand numerele de inmatriculare asa cum se vad – no Photoshop here.
Tanara familie Koller din Seattle detine la ora actuala doua masini: un ‘06 Kia Sportage si un ‘08 BMW 550 cu M-package (detaliu important, dupa cum veti vedea mai jos). Fiecare membru al familiei isi are preferitele sale: Eduard prefera BMW-ul pentru ca e mai masculin si sta mai strans pe curbe, Robert prefera Kia pentru ca in ea sta mai sus in child-seat si vede mai bine pe strada, iar Ileana isi sacrifica preferintele personale pentru cele ale lui Robert si Eduard.
De vreo zece zile insa toata familia Koller prefera Kia, si asta dintr-un motiv prozaic: BMW-ul s-a luptat cu zapada (si a fost invins) la circa 6 KM de casa, drept care acum hiberneaza intr-o parcare, asteptand sa plece zapada.
Ca sa va dau putin context, BMW-ul din dotare are doua mari probleme cu zapada:
- prima problema se numeste M-Sport package, care include roti de 19” si late de 275 (low profile, nu permit lanturi, iar singurele tipuri de cauciucuri pentru ele sunt “performance”)
- A doua problema este tractiunea pe spate (pe care eu prefer sa o numesc impinctiune, intrucat de fapt mai mult impinge masina decat o trage). Cei care ati condus pe zapada masini cu tractiune pe spate stiti la ce ma refer.
Spre lauda celor de la BMW, cu tot handicapul de mai sus masina se comporta magistral pe ploaie oricat de puternica si surprinzator de bine pe zapada. Iar cauciucurile Pirelli fac minuni, avand in vedere ca zimtii aveau sub 5mm cand erau noi.
Experienta de acum doua saptamani mi-a reamintit insa ca nici o masinarie, indiferent cat de nemteasca ar fi, nu se poate opune legilor fizicii. Cand am plecat dimineata la 5:30 spre gym ningea destul de serios, iar pe strazi era zapada cam de 5cm (sau 1-2cm batatorita).
Dupa ce am facut cateva probe de frane si directie pe strada din fata casei, am decis ca e ok sa plec cu BMW-ul la drum (si am lasat Kia acasa, in caz ca Ileana are nevoie sa iasa pana ma intorc eu). Eram constient ca pana ma intorc va mai ninge, insa eram suficient de increzator in propriile-mi calitati de sofer precum si in masina.
In cele 3 ore cat am stat la sala a nins “torential”, si la ora 9:00 stratul de zapada era de vreo 20 de cm. Dupa ce am incercat usor cauciucurile in parcare, am plecat. Masina avea priza rezonabil de buna pe zapada, si totul parea a fi ok.
A sosit insa dealul. Stiind ca trebuie sa-l urc dintr-o bucata, am asteptat la baza lui pana cand nu mai era nici o masina in fata mea, dupa care mi-am luat avant si am pornit. Cand mai aveam foarte putin pana in varf, in fata mea a iesit din dreapta un bezmetic cu o Honda, care a facut o pirueta, drept care a trebuit sa opresc.
Inutil sa va povestesc ca n-am mai putut sa urc restul dealului. Nici cu a-ntaia, nici cu a doua, nici cu avant de la baza, nici macar in marsarier. Dupa ce am patinat de vreo doua ori, cauciucurile s-au umplut de zapada bine batatorita, devenind practic inutile. Dupa vreo 20 de minute am decis ca e mai cuminte sa renunt la a urca dealul, si nici sa nu mai incerc sa merg acasa pe alte strazi. Drept care am tras masina intr-o parcare apropiata, am lasat-o acolo, si am mers cei 6km pana acasa. Un drum superb, printr-o ninsoare ca-n povesti.
In ultimele doua saptamani am condus Kia cat n-am condus-o in tot anul de cand am BMW-ul. Si pot spune ca nu e BMW (tot asa cum nici iarna nu-i ca vara). Insa merge zglobiu pe zapada, acolo unde BMW-ul de 4 ori mai scump a sucombat.
Morala? Niciuna. Am vrut doar sa-mi vars oful de sofer, in caz ca vrea careva sa se solidarizeze cu mine 
Update: Dupa 11 zile de exil, zapada s-a topit si BMW-ul s-a intors acasa. Traiasca Web2.0! sursa
dap
Comment by samuray123 | January 3, 2009